Suntem înconjurați la fiecare pas, colț, de
tehnologie. Televizor, laptop / computer, tabletă, super-smartphone, gadget-uri de fel și
chip, mașini full-option din ce în ce
mai performante, GPS. Acasă, la serviciu, pe stradă, la restaurant, în parc, oriunde.
Mă gândesc dacă toate acestea ne-au separat cumva de noi. De lumea noastră, a
fiecaruia. (Mai există oare “lumea noastră”, mai știm oare cum era?) Dacă ne
ajută într-un fel sau altul sufletește, pentru că acolo se cedează, acolo se
cade. Toată această tehnologie care ne înconjoară – și nu neg aici nicicum
avantajele uriașe ale evoluției tehnologice în toate aspectele vieții de zi cu
zi - ne distrage de la NOI, de la a mai știi măcar ca există ceva ÎNĂUNTRU, ne ține
concentrați pe exterior, ne dezumanizează. Da să știți. Văd tot mai des, tot
mai clar, tot mai multe suflete goale, rătăcite, singure. Și asta din ce motiv?
Dorința de a evolua, dar doar din prisma egoului. Iar această evoluție merge
mână-n mână cu involuția. Evoluăm tehnologic, involuăm spiritual. Putem simți
toate acestea doar oprindu-ne din acest “maraton” impus din mii de motive. Haideți
să nu permitem, haideți să avem grijă de sufletele noastre. Și stiți de ce? ÎNTR-O
CLIPĂ ÎL PUTEM PIERDE. ȘI NU ȘTIM CÂND. Noi trebuie să rămânem treji, curați,
cu mintea limpede si conștiința împăcată.
Haideți să vorbim.
