Din punctul lor de vedere viața este o suferință și durere continuă. Și nu ai de ales trebuie să accepți. Aceste persoane se plâng mereu de viața lor și nu fac nimic să schimbe. Ceva de genul pică pară malaiata... Judecă neîncetat pe ceilalți, ba mai mult, te fac să crezi că este ceva în neregulă cu tine.
O altă categorie, sunt acele persoane care se judecă pe sine, non-stop. Aceste persoane nu vor să înțeleagă ce se întâplă cu ei și refuză omul în general. Ei percep judecățile celorlați cu ușurință. Cred că sunt din alt sistem planetar și au senzația că au nimerit într-un loc greșit. Își pun întrebări și caută neîncetat ceva mult mai mult. Pentru a nu avea impresia că trăiesc intr-o limitare permanentă. Concluzie.
Nici o categorie nu este mai bună una de cealaltă. SUNT DOAR DIFERIȚI. IN ACEL MOMENT CÎND EȘTI CONȘTIENT DE ACESTE DIFERENȚE DEVII ÎNȚELEGĂTOR, CĂCI ȘI EI AU DREPTUL LA EXPERIENȚA VIEȚII.
Renunțăm șă ne mai împotrivim, să ne mai contrăm în toate momentele de peste zi și context. Și să înțelegem că NUMAI ÎMPREUNĂ FACEM O LUME MAI ÎNȚELEGĂTOARE.
Voi ce părere aveți?
Haideți să vorbim
