Primul
care a semnalat prezența acestei frecvențe (a
ideii ca Pamantul are un puls, o frecventa care se poate masura)
a fost Nikola Tesla în 1899, în laboratorul său din Colorado Springs, iar prima
explicație apropiată de ce se admite astăzi ca fiind definiția acestui fenomen
a fost atribuită inginerilor Oliver Heaviside și Arthur Edwin Kennelly în 1902,
ei fiind cei care au lansat ipoteza potrivit căreia în realitate ionosfera
creează o cavitate rezonantă și blochează undele electromagnetice în această
cavitate. Totuși, existența ionosferei a fost demonstrată experimental de abia
în 1925 de fizicienii Edward Appleton și Barnett. În 1952 fizicianul german
Winfried Otto Schumann a prezis din punct de vedere matematic existența acestei
frecvențe.
Rezonanța
Schumann este deci oscilația care apare în cavitatea rezonantă Pământ‒ionosferă
datorită descărcărilor electrice care au loc permanent pe această planetă. (În
orice moment există în medie peste 2 000 de furtuni în jurul planetei noastre,
care produc 50 de fulgere în fiecare secundă. Fiecare fulger creează de fapt o
undă electromagnetică închisă în această cutie rezonantă.)
Deși există armonici ale acestei frecvențe, fundamentală
(principală, rădăcină, de la care se pleacă) este frecvenţa de 7,83 Hz.
Schumann a realizat o măsurătoare efectivă a acestei frecvențe în 1954 și a
descoperit aceeași valoare cu cea calculată teoretic. NASA a efectuat pentru
prima dată măsurători în 1960 și a confirmat valoarea calculată de Schumann,
aprobând denumirea de „rezonanță Schumann”.
În iunie 2014, aparent totul s-a schimbat. Monitoarele
Observatorului Spațial rusesc au arătat un vârf brusc în activitate la aproximativ 8,5 Hz. De
atunci, s-au înregistrat doar în câteva zile o accelerare a rezonanței Schumann
până la 16,5 Hz. Prima oară au crezut că echipamentul lor a fost defect, dar
mai târziu au aflat că datele au fost corecte.
Pe 31 ianuarie
2017, un articol al observatorului rus spațial (Russian Space Observing System ), tradus în site-ul Reddit , a arătat o creștere a frecvenței de rezonanță Schumann, un vârf de 36 Hz în acea zi.
Undele cerebrale care ne influenteaza creativitatea,
performantele, nivelul de stres si anxietate si sistemul imunitar s-au dovedit
a avea aceeasi frecventa ca cea a Planetei noastre. Pulsul Pamantului este
insusi pulsul vietii. O coincidenta?
Având în vedere că frecvența Schumann este declarată a fi
"în ton" cu nivelele undelor alfa și teta ale creierului uman, acest
lucru poate fi motivul pentru care mulți oameni simt că timpul a accelerat iar
evenimentele și schimbările din viața noastră se întâmplă mai rapid. Aceste
rezonanțe emergente sunt în mod natural corelate cu activitatea undelor
cerebrale umane
Deci, toate
aceste schimbări in pulsatia Pamantului aduc schimbări asupra a tot ce este
viu, implicit și omului la nivel fizic, informațional și vibrațional. Se
observă o oboseală nejustificată, tendința de a dormi mai mult. Episoade
depresive fără motiv, fascinația trecutului. Tensiuni, neliniști, stress, senzația
că ceva se petrece și nu știi ce...
Încrâncenarea
și lupta nu vor duce decât la creșterea și agravarea simptomelor -vezi ce se
petrece în toate planurile: tară, Europa, intreaga planetă.
SUNTEM ÎN
CONFLICT PERMANENT.
Tradițiile străvechi
spun că cei care vor fi pregătiți vor trece cu succes prin toate aceste
evenimente, regăsindu-se într-un nou ciclu. Voltaire spunea: “cea mai
încrâcenată luptă este cu tine însuți”
Deci, ce-i de
făcut?
Cheia este IUBIREA.
Dar să nu
confundăm și să aplicăm acest concept de iubire, după propriile noastre tipare.
NU. Să simțim iubirea, binele, lumina, echilibrul și iertarea. Dar pentru toate
acestea,fiecare în dreptul lui, acolo unde trăiește și se perindă, să nu uite
de ele.
Să le aplicăm in
orice condiție.
Pentru că uitarea e ca un mare hău…odată căzut în el, nici nu îți dai seama.