Un vechi proverb spune, dar și în Scriptură
scrie, așa: “Ce semeni, aia culegi”
Acele probleme la care se face referire, cum le
înțelegem, cum le conștientizăm, cum le rezolvăm?
Oare aceasta să fie întrebarea: cum?
Când ele de fapt sunt consecința unor fapte pe
parcursul vieții fiecăruia dintre noi. Și atunci cum să le numim?
Arsenie Boca spune intr-o carte : “Tu ești noi.”
Deci, măi omule, tu ne-ai făcut pe noi ca
fapte, și noi te-am făcut pe tine ca om.
Păi atunci, nu e de la sine înțeles că acele
probleme despre care se discută la cafea, la ceai, la birou, despre care te
plangi celor apropiati sau doar celor care mai au vreme sa te auda, etc. nu
sunt de fapt decat rezultatele propriilor acțiuni, făcute în timp?
Din mai multe motive. Invidie, orgoliu, răutate,
slăbiciune, din dorința de răzbunare... Și alte “n” motive, la care omul nu s-a
gândit pe moment că se vor întoarce împotriva lui. Bine, putem vorbi de blestem,
mai ales cel spus în propria familie. Si multe…
Deci, prieteni virtuali, suntem sau ne regăsim
undeva, la un moment dat, intre aceste cuvinte? În special cele cu conotații
personale?
Să nu uităm, Legea talionului nu mai este
valabilă de mult timp.
Haideți să vorbim, ce părere aveți?
