Oare ne-am gândit
vreodată ce este suferința?
Sunt sigur că fiecare
dintre noi ne-am întrebat măcar o dată: DE CE OARE MI SE ÎNTÎMPLĂ MIE?
Haideți să acceptăm că
poate toate acestea ni se întîmplă pentru că permitem să ne angrenăm în acele
emoții de ură, răzbunare, mândrie, ciudă, orgolii, egoism. Este o linie atât de
subțire, să trecem cu totul cu ființa noastră, dincolo de acel “ecuator”, o linie
imaginară care delimitează o sferă...
Din toate aceste motive inima, sufletul
este neliniștit. Nu trăiește în pace și în liniște. Îl luăm și îl ”aruncăm” în
tot felul de lupte, care de fapt nu sunt ale lui.
SUNT ALE MINȚII NOASTRE .
Ea
este responsabilă.
Dar și noi, pentru că
îi permitem minții să ne conducă.
Hai să vorbim.
Suferim pentru ca nu vrem sa acceptam ca nu putem controla lucrurile. Dorinta de control vine din frica. Suferinta din dorinta de control si din atasament, din agatare...
RăspundețiȘtergere