Ma intreb

Mă întreb… oare de ce nu mai avem acel sentiment de compasiune față de aproapele nostru? Găsim aproapele in nevoie oriunde mergem: la intrarea unui mall, biserică, farmacie, cofetarie, metrou, guri de canal, oriunde… Acum ceva vreme stăteam ore pe o bancă  - sau nu contează unde sau de ce - și priveam la oamenii. Știți ce am observant? Că nu mai sunt vii. Sensibili. Atenți. Trec în viteză, nu mai vad nimic in jurul lor și mă intreb oare de ce?

Si eu cred că am izolat,,tot ceea ce ne reprezintă ca ființă umană – iubire, afectivitate, căutare, compasiune, ascultarea celui de lîngă tine. Am devenit exclusiviști, nu ne mai pasă efectiv de nimic. Haideti să identificăm cum am reușit să îmbrăcăm această haină, să jucăm acest rol și să ne întoarcem către noi,către EU.

PENTRU CĂ ESTE FOARTE IMPORTANT.

Nu mai comunicam. Ne -am izolat de tot și de toții. Si brusc, deodată, constatăm că suntem singuri. Nu cred că există iubire fără acceptare. Haideti să acceptăm că și cel de lîngă noi are nevoie de iubire, oricum ne-ar aparea acesta: rau, frustrat, furios, poate murdar si urat mirositor, poate nebun…
Hai sa vorbim!