Femeia, barbatul, sexualitatea

Greu subiect. Controversat. Generator de dispute. Pentru că atinge sensibilități profunde.

Pentru că ceea ce numim sexualitate are o goliciune, o găunoșenie asociată. Pentru că e găunos să te culci cu un bărbat care iubește numai corpul tău, fără a fi preocupat de gândurile tale cele mai profunde, deși gândurile tale cele mai profunde sunt cele care te definesc și care te îndrumă în această viață.

Pentru că e gaunos să-ți folosești puterea – voință, manipulare, șiretenie, neînduplecare – pentru a atrage un bărbat care te vede și te vrea doar pentru sânii, fundul, picioarele tale. Să fii in permanentă concurență cu alte femei. Să te cobori pe tine însăți la a fi doar un corp, un instrument, o plăcere trecătoare.

Și mă gândeam zilele trecute că femeile  sunt primele care greșesc, pentru că ele sunt cele înzestrate cu înțelepciune și echilibru interior, cu capacitatea de a da viață și de a vindeca, spre deosebire de bărbați care, în mare majoritate, sunt dominați de instinctul de vânător, de a domina, de a cuceri și a merge mai departe. Pentru că uită sa fie frumoase pentru ele și sunt pentru ceilalți. Pentru că le pasă mai mult de ce crede lumea despre ele. Pentru că iau în patul lor parteneri mai prejos decât ele doar pentru siguranța materială. Adică se vând. Pentru că și-au pierdut încrederea în ele și în harurile cu care au fost dăruite: ele sunt purtătoare de viață, sunt cele care răspund de educația noilor făpturi, de păstrarea echilibrului căminului, sunt cele care dăruiesc caldură și iubire și devotament. Ele sunt BAZA fără de care nici un bărbat nu ar putea să construiască ceva stabil, puternic, de durată.

Bărbații sunt dominați, în cea mai mare parte, de ego. Și de instinctul primar. Și sexualitatea este cel mai puternic instinct și cel mai legat de ego. A „avea”, a „poseda” o femeie este atât o victorie cât și o descătușare. Apoi... merge mai departe. Și totuși, bărbații sunt foarte vulnerabili când vine vorba de cămin. Toți îsi doresc siguranța și căldura pierdute când s-au desprins de sânul mamei și, oricât și-ar disprețui sau nedreptăți femeia de acasă, sunt dependenți de existența unui cămin. Tot instinct primar: o masă caldă, un pat cald, un suflet care să-l îngrijească.

De ce nu mai funcționează sintagma „trup și suflet”?

Haideți să vorbim!