Fiecare dintre noi am avut, avem, momente de
confruntare, de dispută, care ne aduc stări de enervare necontrolată, de
agitație, neliniște, încrâncenare.
Întrebarea
este: de ce nu ne putem controla? Are legatura cu ego-ul?
Ne lovește disputa în orgoliu, ne
îndârjim, apare neacceptarea, nu vrem să cedăm...
Sunt atât de multe motive, pe care,
în mare parte, nu le conștientizăm, deoarece își au obârșia adânc în trecutul
nostru. Se formează încă din copilărie, când, poziționându-se ca lider,
organizator, împăciuitor, împotrivitor, copilul se lovește de poziția abordată
de ceilalți și iau naștere divergențe, dispute care acumulează în conștientul,
dar, mai ales, în subconștientul fiecăruia nedumeriri, apoi frustrări,
mecanisme de aparare care determina tot comportamentul lui ulterior.
Dar, ca ființă inteligentă și
conștientă, omul caută - și este educat astfel – stăpânirea de sine. Știe că e
necesară, că e importantă și totuși... de ce nu o atinge?
De ce ne lăsăm dominați de furie, de
îndârjire, de dorința de a fi mai presus decât celălalt cu orice preț (nu
neapărat al dreptății)? De ce CĂUTĂM, de multe ori, disputele, ca un mod de a
descătușa furiile și frustrările ce ne stăpânesc?
Nu cumva cauza principală este lipsa
echilibrului interior? Oare nu cumva este aspectul asupra căruia ar trebui să
lucrăm constant, asupra căruia ar trebui să concentrăm eforturile noastre?
Toți am adunat traume, frustrări,
nemulțumiri, dar... să le lăsăm să ne conducă viața? Sau ne-o conducem NOI?
Haideți să vorbim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai sa vorbim!