Din viața de zi cu zi

Observ tot mai mult, aș zice extrem de accentuat, că omul – creația completă, după chipul și asemanarea Creatorului - și-a pierdut cu desăvârșire toate abilitățile, calitățile cu care a fost înzestrat. Este posibil ca mulți dintre voi să spuneți: “hei ce vrei să spui, noi știm cine suntem și știm ce se întamplă cu noi”. Eu zic să mai dăm un tur,  să ne revizuim mai toate aspectele, cele pe care nu vrem în ruptul capului să le recunoaștem.

V-ați gândit vreodată seara, când puneți capul pe pernă și sunteți voi cu gândurile voastre:  “cum a fost astăzi, am dat replici pe măsură, am fost bun, am fost pe plac” etc?

Dar v-ați gândit dacă într-un context:  la muncă, în oraș, la mall, la semafor în mașină, etc ați avut cumva stări de furie, sau invidie, sau nemulțumire față de alți oameni?

De ce spun toate acestea? Pentru că nu mai ținem cont nicicum de cei din jur. Nici măcar de cei apropiați…Nu ne mai stăpânim nici o pornire, doar noi avem drepturi și doar noi avem dreptate.

FACEM CE VREM .

Mai pe românește, dacă nu-i convine altuia, să fie sănătos. Să știți că toate aceste stări pe care nu le observam la noi, cărora le permitem zilnic să ne domine, au dus la acestă stare a națiunii. Ne mințim singuri, excluzându-ne pe noi, considerând că nu suntem părtași la ce se manifestă în jurul nostru.

BA SUNTEM. NOI GENERAM ACESTE STĂRI.

Cu efect de bine și rău .

Îi vedem pe ceilalți răi, spunem des “nu știu ce se întâmplă, oamenii sunt din ce în ce mai răi, mai invidioși sau mai încrâncenați”, dar nu ne vedem pe noi.

Ați gândit vreodată că invidia este rădăcina tuturor răutăților? Invidia în familie, între frați, generează multe aspecte. La locul de muncă, nu mai spun, o adevarată luptă. În sociatate și comunități. Că am ajuns sa fim mereu în luptă, în competiție și comparație, că nu ne mai pasă decât să fim “mai” decât cei din jur, cu orice preț?
Haideți să ne facem noua înșine o promisiuneȘ să nu mai plătim cu invidie, ură, încrâncenare, viclenie. O zi. Măcar o zi. Și să observăm ce și cum se schimbă...

DOAR GÂNDIȚI-VĂ citind aceste cuvinte. 

Și, dacă vreți, haideți să vorbim…