Fericiți trebuie să fie copiii care au lângă ei
părinți buni, iubitori, atenți, calzi, inimoși, dedicați.
Oare câți copii au acești părinți?
Oare câți copii tânjesc după o îmbrățișare
caldă de la un părinte, tată sau mamă?
Oare câți?
De de scriu toate acestea?
Observ atât de mult în jur cum aceste legături
paternale sunt atât de deteriorate, rupturi sufletești care își pun amprenta
atât de adânc în copii și părinți. Oare copiii simt cum o mamă devine ca o “jertfă”,
o cascadă de iubire, dăruire, multă înțelepciune și multă dăruire? Să știți că aceste
mame există . Dar oare tatăl mai știe că are și el copii? E discutabil. Păcat,
timpul trece si, dacă nu ești acolo în acel moment, lângă el, a trecut clipa și
în sufletul unui copil se formează un of, o stare, o închidere sufletească.
Sunt însă și părinți care plătesc pentru ca au
ales să nu arate copiilor lor un model de conviețuire forțat, bazat pe fals și
încordare, pe conflict, minciună și lipsă de iubire. Aceștia sunt victimele imaginii
deformate prezentate și manipulării copiilor de către părintele rămas alături
de copii care, de multe ori, face tot posibilul să-și îndeparteze copiii de “părintele-dușman”,
fără a se gândi câte și câte feluri de traume produc.
Nu vă învătați copiii ura, indiferența,
încrâncenarea, manipularea. Învățați-i sa ierte, să lase o portiță deschisă, să
iubească, să se bucure de viață, ca să poată iubi la rândul lor, să fie senini
și înțelepți.
Iubiți-vă copii fără limite. Au mare nevoie de iubire,
de voi. Petreceți cu ei timp mult. Nu mai folosiți pretexte: “nu am timp”, “sunt
obosit”, etc. Îi îndepărtați. Permiteți-le să aibă doi părinți iubitori, indiferent
de relația voastră cu celălalt.
IUBIȚI-VĂ COPIII.
Haideți să vorbim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Hai sa vorbim!