Când știi că ai întâlnit omul potrivit?

Dincolo de tiparele pe care le adorăm, cu fluturi în stomac sau tresărit inima în piept, căldură pe mai știu eu unde... cum știi că ai întalnit omul potrivit? Trebuie să fie dragoste la prima vedere? Un imbold? Poate apărea pe parcurs, pe tăcute?

Sunt pe lumea asta oameni cu ale căror drumuri ne intersectam incredibil de des. Trecem unul pe lângă altul și nu ne observăm măcar. Ani, zeci de ani. Și vine un moment când, în cu totul alt mod, ne ieșim în cale unul altuia. La momentul potrivit. Și atunci ne VEDEM (vă amintiți „I see you”, din Avatar?). Ne vedem unul pe altul până în adâncuri.

Urmează emoția începutului, tresăltarea, pasiunea, îndrăgosteala, dorul.... Dar știm toți că așa încep poveștile. Ce le face să continue și să fie fără sfârșit?

Descoperirea, zi de zi, a celui de alături de multe ori demolează visele și toate calitățile magice cu care ne-a plăcut să-l împodobim. Uneori descoperim că broscoiul e doar... broscoi, nu se transformă în prințul visat.

Și atunci? Cum știm care e omul potrivit?

            Și va spun acum părerea mea. Experiența mea.

Când simți în prezența lui liniște adâncă în suflet, când simți o mai bună conectare cu tine îinsuți, când simți că îți cunoaște fiecare gând, că-l rostește înainte ca tu să fii apucat să deschizi gura, când te sună când tocmai te gândeai la el, când te scutură dar te și susține, îți deschide drumuri sau îți atinge punctele blocate, când poți să-ți pui capul în poala lui și să plângi ca un copil mic pentru că te alină și te înțelege și, totodată, să râdeți, să alergați, să vă îmbrățișați și să vă țineți de mână mereu, să știți că ÎIMPREUNĂ cerul, marea și universul tot sunt ale voastre, când puteți fi atât de copii împreună cum nu ați fost nici când erati mici, când nu mai ai nevoie de măști și de platoșe, când te relaxezi și înveți să permiți totul, să curgi, să plutești și să zbori în același timp... atunci, pur și simplu știi.

Pentru ca atunci totul este pur. Și simplu.